Criza din Asia de Vest și din Africa de Nord se adâncește tot mai mult. Într-un deceniu și jumătate de conflict armat, nici principalii actori nord-americani și europeni, nici aliații regionali ai acestora nu s-au arătat dornici să abandoneze politica intervențiilor brutale, chiar dacă acestea nu pot fi apărate din perspectiva dreptului internațional. Scopul menținerii violenței politice este limpede: întărirea controlului asupra pieței de armament, asupra rutelor comerciale și al surselor de materii prime și, cel mai important, asupra petrolului.

NATO și marile puteri sunt responsabile nu numai pentru agravarea crizei, ci și pentru victimele civile soldate de pe urma conflictelor militare, dar și pentru milioanele de oameni strămutați cu forța. Cu toate acestea, ele nu numai că arată foarte puțină voință politică de a opri periculoasele procese puse în mișcare de criză, ci încearcă în mod deliberat să scape de consecințele sale negative pentru Europa – urmând o tradiție colonialistă veche de câteva secole.

Mari mulțimi de oameni au fost strămutați de criză și de aceste intervenții, și o parte din oameni au încercat să ajungă în Uniunea Europeană și să aplice pentru statutul de refugiat. Într-un număr tot mai mare de state membre ale Uniunii și în țări din Sud-Estul Europei, ei sunt însă persecutați și umiliți. Din Calais la Röszke, o serie de incidente brutale au fost comise de către autorități. Extrema dreaptă europeană, partidele de extremă dreaptă și opinia publică, ațâțată prin instigări orchestrate de clasa conducătoare și de media, aplaudă în timp ce garduri de sârmă ghimpată sunt înălțate în Bulgaria, Ungaria, în zona Canalului Mânecii, între altele. În mai multe țări, inclusiv în Ungaria, au fost introduse măsuri legislative specifice care încalcă legile naționale, dreptul internațional și drepturile refugiaților. Adesea media apropiată de cercurile guvernamentale reprezintă refugiații într-un fel umilitor și dezumanizant; afișe xenofobe apar pe străzi și anchete xenofobe sunt trimise oamenilor pentru completare. Există până și extremiști care propun ca refugiații să fie vătămați fizic. Între timp, statele afectate nu sunt capabile să acționeze comun și coordonat, dorind să acorde statutul de refugiat doar unui mic segment din totalul refugiaților, considerând „distribuirea” a mii de oameni bazată pe niște cote arbitrare ca o soluție posibilă și viabilă. După cum spunea deja Aimé Césaire în 1950, cu o expresie memorabilă: „Din punct de vedere moral și spiritual, Europa nu poate fi apărată”.

În lumina acestor procese, în numele organizațiilor progresiste maghiare, cerem ca: puterile militare vestice și europene, cât și aliații lor regionali să sisteze imediat orice intervenție militară și politică, care nu servește scopului de a reduce conflictul armat și construirii păcii și stabilității în statele sfâșiate de război ale regiunii. Statele implicate în conflict trebuie să creeze un fond internațional de reconstrucție a cărui mărime să fie proporțională cu dimensiunea distrugerii. Dacă acest lucru nu se produce, urmează să fie organizate demonstrații și proteste.

Statele Unite, Uniunea Europeană și alte state de intervenție trebuie să acorde imediat ajutor financiar tuturor țărilor care adăpostesc majoritatea refugiaților, incluzând aici Libanul, Iordania, Turcia, Iranul și Pakistanul în scopul de a asigura locuirea în condiții demne și îngrijirea pentru mai mult de cinci milioane de oameni strămutați trăind actualmente în aceste țări.

Țările din America de Nord, Uniunea Europeană, precum și țările din Sud-Estul Europei trebuie să ofere, pe lângă celelalte forme de protecție a refugiaților, posibilitatea de a obține protecție colectivă, automată și temporară pentru toți refugiații care fug din zonele devastate în mod continuu de război, astfel încât atât țările gazdă cât și refugiații să aibă timp să reflecteze asupra posibilelor soluții pe termen lung pentru rezolvarea situației. În haosul actual e imposibil să iei decizii responsabile. Standardul serviciilor trebuie adus la un nivel comun; nicio diferență permanentă între țările gazdă nu trebuie să persiste pe termen lung.

Cerem ca autoritățile naționale din țările gazdă să-și îndeplinească în întregime datoriile privind asistența și măsurile sociale. Aceste țări trebuie să pună la dispoziție fonduri pentru organizațiile non-guvernamentale de întrajutorare. Deținătorii de capital trebuie să poarte povara fiscală, de vreme ce ei sunt principalii beneficiari ai actualelor frământări geopolitice. E de datoria lor să acționeze în consecință, pentru a evita, pe de o parte, ca serviciile sociale din societățile gazdă să sufere prejudicii, iar pe de alta, pentru a evita o luptă între grupuri sociale vulnerabile care poate să înceapă. Conform viziunii noastre, faptul că forțele politice de dreapta și de extremă dreaptă instigă populațiile locale împotriva refugiațiilor prin tactici de psihoză naționalistă, distrăgând, prin urmare, atenția de la conflictele sociale și de clasă existente, este un adevărat pericol.